duminică, 30 octombrie 2011

Toamna ca o poezie sceneta

TOAMNA CA O POEZIE


Toamna, orisicine stie,
Vine ca o poezie
Sus la munte, jos, in vale,
Peste tot o vezi in cale:
Pe la sate, prin orase,
Peste tot lasa ravase
Si pe deal si-n poienita
Si la noi in gradinita!
***
Vine toamna pe furiş,
Prin livadă şi prin vii,
Fructele s-au copt de-acuma
Hai să ne-adunăm, copii!

Iar începe şcoala, suntem bucuroşi,
Iar începe şcoala, suntem mai voioşi,
Iar începe şcoala, suntem fericiţi,
Ne asteaptă acasă doi părinţi iubiţi!

Grădiniţa mea iubită
Poarta largă şi-a deschis,
Mai frumos ca-ntr-o poveste
Vom trăi vis după vis.

Iar începe şcoala, suntem bucuroşi,
Iar începe şcoala, suntem mai voioşi,
Iar începe şcoala, suntem fericiţi,
Ne asteaptă acasă doi părinţi iubiţi!
***
Vine toamna pe cărare,
Pomii i se- nchină- n cale,
Merele se rumenesc,
Frunzele îngălbenesc.

Păsărelele se- adună,
Apoi zboară împreună
Şi se duc spre zări cu soare,
Păsările călătoare...

Vântul bate- ncetişor,
Frunzele se- aştern covor,
Iar ploiţa dintr-un nor
Spală proaspătul covor.




Mama pune lemne- n foc,
Azorel şi- a pus cojoc,
Noi ne-am luat ghete frumoase
Şi hăinuţe călduroase.
***
Vin’ copile ca sa vezi,
Trece toamna prin livezi,
Frunzele ingalbeneste,
Fructele le rumeneste!

Eu sunt MARUL cel frumos,
Ma iubesc copiii toti,
Nici bunica nu ma uita
Si ma pune in placinta.

NUCA  sunt, cum ma vedeti
Dintre fructe-s cea mai tare
Si tot anul, pentru voi,
Tin  miez dulce la pastrare.

Eu sunt galbena GUTUIE
Si sunt dulce amaruie.
In haina mea de catifea,
De frigul toamnei nu ma tem
Voi ma pastrati langa fereastra
Sau ma gasiti in dulce gem.

Mica sunt si parfumata
Ma cunoaste lumea toata,
Fac dulceata cea mai buna
Nu degeaba  imi spun PRUNA.

Sunt discreta, dar vezi bine,
Daca treci pe langa mine
Un parfum suav te-mbie
Eu sunt PARA aurie.

Iar pe dealuri, sus, in vie,
Strugurasii ne imbie
Si rasuna peste vai
Chiote de bucurie!

Hai, veniti , iubiti copii,
In livada si in vii
Sa culegeti in panere
Fructele ce dau putere!
***
Toamna mult o indragim
Harnicia o iubim
,,Cine-i harnic si munceste
Are tot ce isi doreste!”

Suntem bune gospodine
Şi-am venit la piaţă
Ca să cumpărăm legume
Şi să luăm verdeaţă.

Dar, din toate, dragi copii,
Ce să luăm noi mai întâi?
Fiindcă-s multe şi frumoase,
Hrănitoare şi gustoase?!

Vrem să facem supă,
Ba şi o salată,
Vrem şi tocăniţă
Şi-am lua piaţa toată!
***
Gospodină, fată dragă,
Numele meu este CEAPĂ,
Aurie şi frumoasă,
Bună sunt la orice masă.

La culoare sunt frumos,
Eu sunt MORCOVUL gustos
Şi cu toţii ştiţi prea bine
Că sunt plin de vitamine.

Mă cunosc toţi copilaşii,
Ba mă plac şi iepuraşii,
Dacă vrei ca să vezi bine,
Ia din MORCOVI vitamine!

Noi suntem căţei,
Albi şi mititei,
Buni suntem la sos,
Buni şi la mujdei,

Un căţel de USTUROI,
Îl cunoaşteţi bine voi
Că nu stă  în cuşcă,
Nu latră, nu muşcă,
El dă gustul la friptură
Şi e bun la saramură!

Mare, ROŞIE frumoasă,
Mă iubiţi că sunt gustoasă,
Fără mine nici ciorbiţa,
Nici sosul, nici tocăniţa
Gust nu ar avea vreodată
Şi mă place lumea toată...
În salată!

În grădină pe arac
Singurel m-am agăţat,
La culoare eu sunt verde
Şi mă cheamă CASTRAVETE.

Nu-s prea fain la-nfăţişare,
Dar sunt bun pentru mâncare
Şi cu toţii mă iubiţi
Când mâncaţi CARTOFI prăjiţi.

Verde sunt şi mărunţel
Şi mă cheamă PĂTRUNJEL
Şi, cum ştie orişicine,
Sunt bogat în vitamine,

Nu mă mai întind la vorbă,
Fără mine nici o ciorbă,
Nici o supă nu-i gustoasă,
Eu sunt bun la orice masă!

,, Unde-s multi puterea creşte!,,
Aşa spune  o poveste,
Ai ghicit, fată frumoasă,
Sunt RIDICHEA uriaşă
Şi cu mine-i sora bună,
Ea, ridichea de o lună!
***
Vrem să facem supă,
Ba şi o salată,
Vrem şi tocăniţă
Şi-am lua piaţa toată!

Ce să facem, dragi copii,
Ce s-alegem mai întâi?

Stăm puţin şi ne gândim,
Iar la urmă hotărâm:
Să nu fie supărare,
Vom lua din fiecare!
 Cântec: ,,S-a dus gospodina să ia zarzavat,,

La bunica în cămară
Este mare gălăgie,
Mă întreb şi eu mirată:
Oare ce să fie?

Sus pe rafturi, prin borcane
Gogonele dolofane
Stau la sfat cu gogoşari,
Roşiori şi mari.

Castraveţi şi conopidă,
Vinete şi dovlecei,
Stau de vorbă, mai în şoaptă,
Cu nişte ardei.

Jos pe rafturi, în cutie,
Cartofiori şi ceapă multă,
Usturoi şi morcovei,
Stau cuminţi şi-ascultă.

Râd borcane cu dulceaţă
Şi compotul cel de prune,
Pere, mere roşioare,
Nuci şi cu alune.

Veselie-i în cămară
Şi cu toate vor a spune:
Plouă, ningă, bată vântul,
Dar aici e bine,
Fie iarna cât de lungă,
Rostul nostru e aici
Şi-aşteptăm să ne consume
Cei mari şi cei mici!
***
Toamna cea bogată
A sosit în zori
Şi- a chemat la lucru
Harnici muncitori.
A pictat grădina
Şi livada toată
Şi- a  deschis a şcolii
Fermecată poartă.

A umplut cămara
Şi-a cules ogoare,
A brazdat apoi
Câmpul, cu tractoare.

A chemat la sfat
Mii de păsărele
Şi le-a arătat
Zborul după stele.

A chemat şi vântul
Şi din nouri ploi
Au spălat pământul
Cu al lor şuvoi.
***
Unde-s frunzele din nuc?
Ieri erau şi azi se duc
Foşnitoare-n depărtare
Şi pe câmp şi pe cărare.

Unde-s florile-n grădină?
Au lăsat în jur lumină,
Iar frumoasa lor culoare
O păstrăm în inimioare.

Unde-s roiuri de albine?
Stau în stup, că-i cald şi bine
Şi-or ieşi afară iară,
Când o da în primăvară.

Unde-i soarele de vară?
L-au străns merele-n cămară,
Iară rumena lui faţă
S-a topit parcă-n dulceaţă.

Unde-s păsări călătoare?
Au pornit spre zări cu soare
Şi bătând din aripioare
S-au pierdut în depărtare...

Ce-a rămas în locul lor?
Toamna cea cu  vânt şi nori,
Ce-o să cheme alba iarnă
Fulgii de omăt să-i cearnă.
***
Era într-un sfârşit de vară
Când a trecut pe strada mea,
Discret, c-un clopoţel de-aramă,
Şcolarii i-a chemat la ea.
Trecând pe lângă grădiniţă,
Deschise poarta către soare
Şi prichindeii toţi veniră
Cu flori, la marea-i sărbătoare.

S-au aşezat doi câte doi
Şi au intrat în clasă iară
Şi au cântat, şi-au povestit
Din lumea ce ne înconjoară.

Ea, toamna, şi-a văzut de drum
Şi-a scuturat din parc castane,
Iar în livadă-a copt pe rând,
Atâtea fructe dolofane:

Mere şi pere şi gutui
Şi nuci şi prune brumării,
Pe urmă a-nsemnat copacii
Şi a trecut discret în vii.

Sunându-şi iară clopoţelul,
A copt ciorchinii mari şi grei.
Voioşi, cântând, culegătorii
Făcură dulce must din ei.

Iar în grădină la bunici,
Legumele ţinură sfat
Cum să se mute în cămară
Şi-n supa cea de zarzavat.

Le-a liniştit pe toate toamna
Şi a trecut discretă câmpul
Şi lin, sunându-şi clopoţelul,
A copt pentru ţărani porumbul.

Iar harnicii culegători
Strângeau ştiuleţii ca de soare.
Veneau spre sat căruţe pline,
Treceau spre moară-n graba mare.

Când zorul tot s-a isprăvit,
Pe câmp s-au arătat tractoare,
Care-au arat şi-au semănat
Grâu nou, sub brazda roditoare.

Iar păsărelele, cuminţi,
Se adunară toate-n stoluri
Şi ascultând al toamnei glas
Şi-au luat spre ţări mai calde zborul.

Apoi, să ne înveselească,
Trecu-n grădina mea de flori
Şi, ca o mare pictoriţă,
Ne dărui, pe rând, culori.

Ajunse toamna la pădure
Şi mare sfat ţinu aici
Şi-o ascultară cu răbdare
Vieţuitoare mari şi mici.

Îşi prinse clopoţelu-n ram
Şi vântul începu să bată,
Pe cer se adunară norii
Şi ploaia se porni să cadă.

Pe urma, nu am mai vazut-o...
Unde s-a dus, nimeni nu ştie...
Dar clopoţelul ei de-aramă
Mi-a spus această poezie!

























Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu