Abilitati emotionale

Dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale

la copii

Perioada 2- 6/7 ani

Recomandări

§         In interacţiunea cu copiii fiţi atenţi la judecăţile pe care le faceţi şi la etichetele pe care le utilizaţi (de exemplu, neascultător, bun, sclipitor, încet, un băiat adevărat), deoarece ei îşi dezvoltă un simţ a ceea ce sunt, al sinelui pornind de la părerile dumneavoastră despre persoana lor.

§         Dacă observaţi că unii dintre copii refuză să interacţioneze cu ceilalţi sau nu au curaj să interacţioneze şi stau retraşi le puteţi oferi mai multe alternative spunându-le să-şi aleagă un partener de joacă (ex. vă puteţi juca cu mingea, puteţi realiza acest proiect împreună, etc.). Dacă un copil refuză să interacţioneze cu ceilalţi nu îl forţaţi, deoarece dacă nu este pregătit se va simţi speriat şi copleşit de această situaţie şi există riscul să refuze pe viitor interacţiunea cu ceilalţi copii.

§      Observaţi modul in care interacţionează copiii în cadrul grupului şi identificaţi-i pe aceia care sunt excluşi din activităţile de grup. Fiţi atente la copiii care se comportă agresiv fizic sau verbal, deoarece ei sunt adesea respinşi de ceilalţi.

§      Dacă observaţi că un anumit copil vă cheamă mereu deoarece are nevoie de aprobare şi atenţia dumneavoastră trebuie să încetaţi să-i mai răspundeţi; scopul dumneavoastră este de a-i face pe copii să se descurce singuri. În momentul în care sunteţi sigură că anterior a făcut acel lucru singur veniţi lângă el şi îi spuneţi: „Hai sa văd oare poţi să-l faci singură? Eu stau aici şi mă uit!”  În momentul în care vedeţi prima iniţiativă de a face comportamentul lăudaţi  copilul: „Ce frumos te descurci tu singură. Eu trebuie să merg acum să termin mâncarea, dar mă întorc să văd cum te-ai descurcat singură.” Treptat ca fi suficient să-i daţi copilului sarcina şi doar să-i spuneţi „Să văd ce frumos lucrezi tu singură şi ea nu vă va mai chema deoarece ea învaţă că dumneavoastră apreciaţi comportamentul independent.

§      Cultivaţi spiritul generozităţii prin crearea unor activităţi specifice; de exemplu, puteţi face împreună o puşculiţă în care fiecare să doneze ceva pentru copiii orfani. Donaţiile nu se referă neapărat la bani ci şi la lucruri confecţionate de copii.

§      Atunci când doriţi ca un copil să respecte o regulă fără probleme este important modul în care îi prezentaţi situaţia. Să luăm, de exempl, regula „După ce ne jucăm adunăm jucăriile şi le punem în lădiţe”. Dacă îl întrebăm pe copil dacă vrea să adune jucăriile de pe jos este foarte simplu pentru el şi foarte probabil să spună nu. Dacă, în schimb îi spunem „vrei să aduni jucăriile de pe masă sau de pe jos” el va simţi că alegerea îi aparţine şi nu va simţi ca pe ceva impus, ca pe o povară.

§         Alăturaţi-vă copiilor care se joacă şi faceţi o remarcă pozitivă cu privire la un copil; apoi cooptaţi un alt copil în discuţie (ex. Ce turn frumos a construit Marius! Ce zici, Andrei îţi place? Andrei, spune-i lui Marius că îţi place turnul lui. Ce frumos vă jucaţi voi aici!). E recomandat să faceţi acest lucru mai ales dacă aveţi un copil la grupă care e marginalizat de ceilalţi sau are încredere scăzută în el. Astfel contribuiţi la acceptarea copilului de către ceilalţi colegi şi la îmbunătăţirea imaginii de sine a copilului izolat.

§      Observaţi copiii care au dificultăţi în a împărţi materialele cu ceilalţi. Aceştia au nevoie de ghidare din parte voastră. Chemaţi-i lângă dumneavoastră şi realizaţi o activitate împreună, cum ar fi desenatul şi aduceţi doar o singură cutie de culori astfel încât să fiţi nevoiţi să împărţiţi creioanele. În timp de desenaţi spuneţi aceste lucruri copilului, cereţi-i creionul cu care desenează el şi lăudaţi-l pentru gestul lui (ex Dă-mi te rog şi mie creionul verde! Uau, ce frumos desenăm împreună!).

§      Dacă observaţi că există copii care au dificultăţi în a stabili contactul vizual ghidaţi dumneavoastră uşor cu mâna capul copilului până acesta se uită la voi şi repetaţi mereu că trebuie să vă privească în ochi atunci când vă vorbeşte. Uneori va fi nevoie să folosiţi doar două degete pentru a-i indica copilului unde să privească. Lăudaţi copilul pentru orice efort cât de mic (ex. Bravo! Ce frumos mi-ai povestit şi te-ai uitat la mine!); asta îi va da încredere în el să continue. Evitaţi să forţaţi copilul să vă privească toată conversaţia. La început vă va privi doar pentru perioade mai scurte, atât cât se simte confortabil. Treptat însă pe măsură ce va dobândi încredere în el va privi persoanele direct în ochi.

§      Evitaţi să alegeţi o activitate în locul copilului sau să îl forţaţi să se implice într-un anumit joc. Copilul are nevoie să înveţe prin experienţe proprii cum să interacţioneze cu ceilalţi. Dacă observaţi că un copil stă deoparte îi puteţi oferi mai multe alternative spunându-i să-şi aleagă un joc (ex. te poţi juca cu cuburile, cu creioanele, cu maşinile), dar nu îl forţaţi. Dacă el nu este pregătit se va simţi speriat şi copleşit de această situaţie şi există riscul să refuze pe viitor interacţiunea cu ceilalţi copii.

§      Copilul trebuie să primească ajutor până când adultul vede că el iniţiază in mod spontan o conversaţie sau un joc cu alţi copii. Dacă ajutorul se retrage prea repede când copilul nu este suficient pregătit el va avea un eşec în interaţiunile cu ceilalţi, fapt care il va demotiva şi il va face a se simtă incompetent. De asemenea, el trebuie incurajat pentru orice initiativa cât de mică deoarece asta ii va da incredere să meargă mai departe.

§      Dacă observaţi că jucăriile sunt folosite în mod creativ şi jocul are o finalitate bună lăsaţi copilul să se joace singur deoarece este un semn că are abilităţi creative bine dezvoltate. Pentru el faptul că realizează ceva pe cont propriu devine o motivaţie internă pentru a continua acest tip de activitate solitară. De asemenea, este important să le oferiţi cât mai multe posibilităţi prin care ei să îşi dezvolte aceste abilităţi. Aceşti copii se vor implica în activităţi de grup atunci când vor simţi ei că au  nevoie.

§      Încurajaţi copiii să iniţieze cât mai multe interacţiuni unul cu celălalt. Acest lucru se poate realiza dacă faceţi remarci pozitive despre cum se joacă doi prieteni, invitaţi doi copii să se joace împreună, identificaţi posibilităţi prin care copii să se întâlnească în afara mediului de la grădiniţă, identificaţi modalităţi prin care copilul ar putea interveni în jocul altora sau un alt copil să vină şi să îl ajute pe aceasta.